- coabitá
- vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. şi pl. coabiteázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coabitá
Look at other dictionaries:
coabita — COABITÁ, coabitez, vb. I. intranz. (jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă) cu cineva; a convieţui. [pr.: co a ] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 COABITÁ vb. ( … Dicționar Român
coabitare — COABITÁRE, coabitări, s.f. (Jur (juridic).) Faptul de a coabita. [pr.: co a ] – v. coabita. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COABITÁRE s. (jur.) coabitaţie, convieţuire, trai. (coabitare lor a durat până la sfârşitul vieţii.) Trimis … Dicționar Român
convieţui — CONVIEŢUÍ, convieţuiesc, vb. IV. intranz. A trăi laolaltă, în acelaşi loc cu cineva; a coabita. – Con1 + vieţui (după lat. convivere) Trimis de IoanSoleriu, 04.04.2009. Sursa: DEX 98 CONVIEŢUÍ vb. v. coabita. Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa … Dicționar Român
conlocui — CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. intranz. (înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1 + locui (după fr. cohabiter). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conlocuí vb. → locui Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… … Dicționar Român
coabitatore — co·a·bi·ta·tó·re s.m. CO chi coabita con qcn. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1306. ETIMO: dal lat. cohabitatōre(m), v. anche coabitare … Dizionario italiano
decoabita — decoabitá vb. → coabita Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
vieţui — VIEŢUÍ, vieţuiesc, vb. IV. intranz. (înv. şi pop.) A se afla în viaţă, a fi viu; a trăi, a exista. A şi procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi la un loc cu cineva; a convieţui. ♦ A locui într un anumit loc. – Viaţă + suf. ui. Trimis de… … Dicționar Român
coabitar — com coabita com os pais … Dicionario dos verbos portugueses
coabitador — |ô| adj. s. m. Que ou o que coabita. ‣ Etimologia: coabitar + dor … Dicionário da Língua Portuguesa
